Osteopatia structurala

Osteopatia este un sistem de diagnostic si tratament a starilor patologice ale organismului, care in esenta se rezuma la restabilirea echilibrului biomecanic a diverselor sisteme functionale.

In osteopatia structurala se regaseste patologia coloanei vertebrale si a articulatiilor mari, patologia aparatului musculo-ligamentar.

Osteopatul depisteaza modificarea elasticitatii partilor moi (piele, tesutul subcutanat, muschi, ligamente, tendoane), mobilitatea articulara (redoare sau laxitate).

Initial, pentru tratamentul partilor moi se actioneaza cu tehnici speciale osteopatice, iar ulterior se lucreaza asupra articulatiilor coloanei vertebrale si membrelor pentru restabilirea miscarilor articulare. Osteopatia trateaza nu boala, ci pacientul, se lupta nu cu simptomele clinice, ci cu cauza acestei patologii. Se urmareste lantul lezional.

Cu ajutorul osteopatiei structurale se indeparteaza tulburarile care au dus la dureri de spate, se produce stimularea capacitatii mentale si fizice, creste rezistenta organismului la stres. Metoda este eficienta in atitudini scoliotice, in scolioze si este deosebit de importanta in sechelele postoperatorii si entorse. Durerile articulare, artrozele fac obiectul muncii osteopatului. Dupa prima consultatie osteopatul stabileste in ce masura ii poate acorda ajutor pacientului.

Osteopatia se bazeaza pe opera perfecta a naturii. Suntem sanatosi atunci cand toate partile corpului nostru sunt in ordine. Cand intervine un dezechilibru ne imbolnavim. Prin reechilibrarea structurilor corpului boala face din nou loc sanatatii. Munca osteopatului consta in indepartarea disfunctiilor si readucerea organismului la o stare normala; in locul disfunctiei reapare functionalitatea fiziologica, rezultatul fiind starea de sanatate.

Andrew Taylor Still