Terapia craniana este un tratament manual delicat si de mare blandete,care ajuta la restabilirea miscarilor in suturile craniene si fascii,in membranele craniene si alte tesuturi,la armonizarea si redistribuirea lichidului cefalorahidian(LCR) care va facilita restabilirea functiilor structurilor nervoase. Sistemul cranian protejaza si alimenteaza creerul si maduva spinarii,iar din punct de vedere practic interfereaza cu toate aspectele de activitate a sistemului nervos central.Sistemul cranian este strans legat de sistemele nervos,musculoscheletal,vascular,endocrin,imunitar si respirator.Patologia unuia dintre sisteme influienteaza sistemul craniosacral,dar in acelasi timp cu succes se lasa corectat cu ajutorul terapiei craniosacrate.Una dintre componentele de baza a medicinei osteopatice este osteopatia craniana. Metodologia clinica a manipularilor craniene se dezvolta in contextul filozofiei osteopatice de la inceputul secolului XX. Fondatorul acestei conceptii craniene devine William Garner Sutherland(1873-1954),fostul elev a lui A.T.Still. In baza stiintelor fundamentale cum sunt anatomia si fiziologia,William Garner Sutherland a formulat conceptia craniana,lucrand foarte multi ani la studierea suturilor craniene,functiilor membranelor craniene si lichidului cefalorahidian,a sistemului nervos central(SNC).Fenomenul descoperit l-a numit mecanism respirator primar(MRP). Din considerente lingvistice acum se numeste mecanism craniosacral(Mitchell F.L,1987). Mecanismul craniosacral este un ritm inseparabil creerului si intregului sistem nervos central. Mecanismul ramane neschimbat si este identificat in tot corpul,mecanismul trebuie privit ca o veritabila componenta a fiziologiei umane.Aceasta functie fiziologica a fost numita de William G. Sutherland respiratie pentru ca este legat de schimbul de gaze si electroliti la nivel celular,cunoscuta ca o respiratie celulara. Acest mecanism se mai numeste primar(mecanism respirator primar),pentru ca sta la baza si controleaza toate mecanismele fiziologice ale organismului.La numit mecanism deoarece se manifesta prin miscarile complexe din suturile craniene ca si un mecanism. Mecanismul craniosacral este privit ca vehicol principal al vietii. Noi putem retine respiratia pentru o bucata de timp,putem opri chiar inima pentru o perioada scurta(folosind yoga)de timp,dar pana suntem in viata niciodata nu inceteaza sa functioneze mecanismul respirator primar. Mecanismul respirator primar, prin analogie cu miscarile cutiei toracice, desfasoara o activitate (“respiratia”) cu doua faze: inspiratie si expiratie,dar acestea nu trebuie confundate cu  inspiratia si expiratia mecanica, legata de activitatea pulmonara si a schimbului de gaze.Mecanismul respirator primar se produce independent de o legatura directa cu respiratia externa. Aceasta se confirma prin faptul ca activitatea ritmica a mecanismului respirator primar continua si dupa un stop cardiorespirator. Mai mult decat atat, mecanismul are loc si la fat si este legat de activitatea mecanica inascuta a tesuturilor-motilitatea, iar respiratia pulmonara se declanseaza, din cate stim, dupa incetarea circulatiei placentare si realizarea mecanismului primei inspiratii. Aceasta conceptie de la bun inceput a trezit o vie polemica in cercurile academice si in mod special acolo unde se afirma existenta mobilitatii oaselor craniene.Mecanismul poate fi deformat,micsorat sau limitat,dar niciodata nu va inceta sa functioneze. Mecanismul craniosacral contine cinci elemente:

-encefalul si maduva spinarii

-lichidul cefalorahidian

-membranele de tensiune reciproca

-mecanismul osteoarticular

-relatiile craniosacrale(Caporossi  R.,Peyralade F.,1992)

Mecanismul craniosacral se bazeaza pe cinci principii:

-miscarea  este o calitate indispensabila a tesuturilor encefalului si maduvii spinarii

-fluctuatia lichidului cefalorahidian

-mobilitatea membranelor de tensiune reciproca

-mobilitatea oaselor craniene in suturile craniene

-mobilitatea sacrului intre oasele iliace

Cum decurge o sedinta de osteopatie craniosacrala?Pacientul sta culcat pe spate pe masa de lucru,osteopatul pune mainile alternativ sub cap si sacru. Cu o atingere cu degetele de mare acuratete face la inceput diagnosticul,iar ulterior restabileste ritmul craniosacral.Aceasta blandete si miscare a degetelor de mare finete poate lasa impresia unui observator ca nimic nu se intampla. Dar aceasta tehnica este o simpla iluzie pentru observator.In realitate pacientul are o alta perceptie si anume de confort,liniste,usurare si relaxare,de multe ori pacientul poate adormi in mainile osteopatului.Dupa sedinta de osteopatie craniosacrala se restabileste tonusul vaselor cerebrale,functia organelor,mult se imbunatateste metabolismul. 

a.2020